De ce atunci cand ai totul pe tava te ia cu rau de la stomac si vrei un Dicarbocalm Metoclopramid ca sa iti taie greata in loc sa accepti satisfacut ceea ce ti-ai dorit? De ce atunci cand ti se da cu picatura vrei toata carafa? De ce atunci cand arunci cat colo jucaria altadata preferata mori de ciuda sa o vezi “restaurata” in mainile altcuiva? De ce ne stabilim idealuri pe care, odata atinse, abia daca le mai putem numi “banale”? De ce pretindem scenarii pe care le ignoram prafuite dar in lipsa carora ne declaram victime nedreptatite ale sortii?

[ Citeste mai departe... ]

Ne antrenam toata viata sa uitam lucrurile care ne fac rau. De fapt “antrenament” e mult spus, mai degraba e un mecanism de aparare care ne da o sansa in plus sa nu ajungem toti nebuni la 30 de ani. Suferinta e activa atata timp cat e vie si prezenta in ceea ce numim “azi” (indiferent daca azi-ul nostru se intinde nepermis de mult pe o perioada pe care cronologic am descri-o “ani” dar ne e prea rusine, in fata noastra, sa o spunem). Dupa ce un ciclu s-a incheiat, vine departamentul de “Ingrijire suflet” si curata toate petele lasand locul ca dupa o petrecere de liceeni: totul e impecabil pana te apuci sa cauti sub covor sau dupa canapea.

[ Citeste mai departe... ]