Dupa replicile de agatat invatate din reviste gen “Bravo” sau ringuri de discoteci, in categoria “Mai penibil de atat nu se poate” se inghesuie pe podium textele telenovelistice folosite atunci cand de un cuplu se alege praful. “Vei ramane mereu special(a)”, “Nu e vina ta, eu sunt problema”, “Iti va fi mai bine fara mine” sau, bomboana de pe coliva “Sper ca vom ramane prieteni”. Luate pe rand, nu e nevoie de vreun doctorat in psihologie sau lingvistica pentru a le deconspira redundanta: daca esti atat de special(a) cum de nu te mai suport langa mine, daca am indentificat problema cum de nu am si o solutie pentru ea, de ce ma erijez in Mama Omida preconizand cum va fi traiectoria ta in lipsa mea si mai ales, cum de am ajuns sa denaturez in asemenea hal sensul ideii de “prietenie”? Hmm, serios acum, mai crede cineva in vreuna din astea odata trecut de pubertate? Sau, altfel, le-a folosit cineva in alt scop decat cel de Rivanol pus peste rana abia facuta in sufletul zdrelit al ex-ului?

[ Citeste mai departe... ]

*Atentie, vorbesc urat

Daca nu am spus asta deja, sunt un fan declarat al filmelor romanesti (dintotdeauna). Aseara am vazut “Marti, dupa Craciun“.  Foarte foarte fain. Subiectul in sine nu unul foarte nou de altfel (tema adulterului) este surprins insa din toate unghiurile pe care situatia le naste, fara a-ti rapi savoarea de a alege de partea cui esti. Ciudat, desi teoretic ar trebui sa fie personaje rele si bune, desi la nivel superficial povestea are si victime si nemernici, tensiunea aia cumplita din interiorul triunghiului conjugal ajunge sa te faca pe rand, sustinatorul fiecaruia in parte. Sau, daca te incapatanezi sa nu ajungi partizanul amantei spre exemplu, cel putin reusesti sa intelegi ca in dragoste nimic nu e vreodata complet alb sau numai negru.

[ Citeste mai departe... ]