“My Precious…”
Traim, invatam, ne bucuram, dezamagim, mintim, crestem, suntem fericiti, murim. Niciodata sinuoasa, plana sau anosta, viata nu e nici macar previzibila sau anticipativa. Tocmai din cauza asta, contextualizati sau pur si simplu pentru ca suntem oameni cu toate efectele naturii “umanoide”, actionam diferit, ne precipitam aiurea, dam iama in cuvinte aruncate de-a valma, gresim si, cel mai rau, gresim fata de oamenii care au “ghinionul” sa fie in raza noastra de actiune. Pe scurt: cele mai dragi prezente din universul nostru.
Si atunci, firesc, unii pleaca raniti, altii nervosi, poate jigniti si cu orgoliul schiopatand, altii satui de toate cele. Usor usor se cern, unul cate unul, pana cand ramane o mana de oameni. Cei mai importanti. Indiferent cum au aparut in viata noastra, indiferent ce i-a facut sa ramana sau ce le-am oferit in schimb, ei sunt cei care isi asuma deopotriva ploaia de atitudini “sarite de pe fix”, nervii, imbratisarile, plansetele , privirile cu drag, palmele nemeritate, dorul sau dragostea. Ei sunt cei care nu iti reproseaza ca nu esti asa cum ar trebui sa fii, dar se bucura pur si simplu ca esti
Ei sunt “My precious”-ul meu. Sunt cei cativa (foarte putini) care au adus cate putin din ei si au impartasit intr-atat incat au ajuns sa faca parte din mine. Sunt cei prin care ma definesc, sunt “ai mei” si o spun la modul cel mai egoist si gelos cu putinta, pentru ca stiu ca n-as fi deloc prietenoasa daca as simti ca cineva incearca sa ii ia din lumea mea. Pentru ca viata nu se imparte in momente frumoase, ci e impartasita cu oameni frumosi, din toate punctele de vedere.
So, care e “your precious”? Care e “ceva-ul” ala fara de care stii foarte bine ca n-ai mai fi la fel? Sau mai simplu, daca ar trebui sa renunti la tot sau sa lupti cu toti, care ar fi resortul care te va tine in picioare?
p.s.1: Multumesc “mana” mea de oameni >:D<
p.s.2: O fi melancolia zilei de luni de-s asa sentimentala azi
p.s.3: Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului: ideea postului mi-a venit chiar de la “frumuselul” de mai jos ;;) (un pic obsedat micutu’, da’ sigur stia clar pentru ce sa lupte o viata intreaga – si btw, nu a avut deloc o viata scurta
)
Si eu am un inel pretios, na!
Anyway, al meu pretios se numeste Ghitza Fenomen
Prietenii stiu de ce!
PS: In curand vom putea sa ne uitam la filmele de sambata seara impreuna, vecina
)
Comentarii by Silviutz — February 1, 2010 @ 17:22
[...] Care este “your precious”? 2010/02/01 Cristina Mitu Leave a comment Go to comments Mi-a trimis astăzi un prieten acest articol: “My Precious…”. [...]
Pingback by Care este “your precious”? « Cristina Mitu — February 1, 2010 @ 23:56
Te felicit sincer pentru minunatul si inegalabilul Ghita Fenomen! Cat despre vecinatate, agent imobiliar ma fac de maine. De nu, ramane ultima varianta: se vinde pamant pe lunaaaaaaaaaaa \:D/
Comentarii by Sheep — February 2, 2010 @ 01:25
si eu te iubesc :*
Comentarii by Silviutz — February 2, 2010 @ 14:01
Ooofff, ce ma sensibilizezi tu pe mine…bine, fie, love back
p.s. Auzi da, insist: nu poate fi dragoste la distanta? =)))))
Comentarii by Sheep — February 2, 2010 @ 14:04
Comentarii by Silviutz — February 2, 2010 @ 14:07
I love you!
Comentarii by Razvy — February 2, 2010 @ 19:58
I love you tooooooo Razvy! Tare tare tare de tot >:D<
Comentarii by Sheep — February 2, 2010 @ 22:04
mm…am citit postul de dinainte astuia…poi nu spunei u de ce gandim “ce-am facut sa merit asta?” asa ca…care-i faza cu “palmele nemeritate”? sper sa nu te superi…e doar o glumitza
Comentarii by lala — August 28, 2010 @ 19:42
@Lala: Touche, fina si faina observatie
Ar trebui sa inlocuiesc “palmele nemeritate” cu “suturile in fund”. Practic asta era mesajul, dar din cand in cand mai fac pe “eleganta”
)
p.s. Sigur mi-a fost mult mai usor sa accept palmele din viata mea daca le-am considerat “nemeritate” decat daca mi-as fi recunoscut vina. Stii cum se zice: “cu teoria stau bine, practica ma omoara”
))
Comentarii by Sheep — August 28, 2010 @ 20:00
ce-mi place despre tine
. Chiar ai talent…stau de cv vreme in fatza blogului tau dar nu ma plictisesc
Comentarii by lala — August 28, 2010 @ 21:26