Viata mea incape intr-un calculator. Amintiri, mail-uri, povesti, fotografii, melodii. Viata mea e un laptop mic si rosu, cu semne de uzura pe o tastatura prea incercata de combinatii ciudate. Calculatorul meu a venit de la bun inceput cu programele instalate, cu un desktop mohorat si un soft de operare care se incapatana sa dea rateuri de fiecare data cand il solicitam mai mult decat de obicei.

Viata mea avea screensaver si un recycle bin plin pana la refuz. Din naivitatea independentei duse la extrem, n-am acceptat niciodata interventia protectoare a antivirusului. Pai cum, n-am eu forta sa dau de pamant cu virusii care isi tot bagau coada in folderele mele? Ei bine, n-am! Incet dar sigur, laptopul meu s-a macinat, a inceput sa stearga fisiere importante, a continuat prin a nu mai raspunde comenzilor si in final…”Windows is shutting down”.

Am crezut in calculatorul vietii mele cu tarie si m-am bazat pe puterea omniscientei lui. L-am lasat sa se incinga, sa scoata fum din toate incheieturile si am supralicitat distrugandu-i coolerul, asa, de-a dracu ce sunt. Am refuzat sa sun la call center-ul cu ajutoare programatoristice pentru ca am crezut ca ma descurc si singura. Am apasat toate tastele mai putin una pe care o credeam total inutila…Restart.

Viata mea nu mai e un laptop. Ce sa fac cu tastele daca nu stiu comenzile? La ce-mi foloseste screensaverul daca in spatele lui e ascuns un desktop plin de erori? Viata mea capata viata…La naiba, oare asta inseamna sa te faci mare?

p.s. Multumiri departamentului de programare care m-a invatat ca de cele mai multe ori nu e vina calculatorului…ci a utilizatorului! F5, now…better? ;;)