De la cele mai mici gesturi pana la decizii fundamentale, viata noastra se construieste treptat pe temelia ursuzului, nesuferitului si mult-prea-prezentului taram al lui “Pentrucatrebuie”. Orice intrebare care nu are un raspuns concret sau cel putin logic trece sub protectia personajului abia amintit. Orice dilema care ne pune in imposibilitatea de a-i gasi vreo motivatie de bun simt atrage dupa ea ridicari din umeri si o conluzie pe cat de seaca pe atat de imbecila “Pentru ca asa trebuia sa facem.”

Si tot asa, tot facandu-ne loc printre asteptarile altora si regulile venite de nicaieri dar respectate cu religiozitate de dragul falsei corectitudini, ne-am alcatuit o ditaaaai lista de “asa nu-uri” pe care nu avem idee de ce le-am pus acolo. Practic formularea e una ambigua, la prima vedere deloc fortata dar fara a lasa in final loc vreunei variante alternative. Trebuie asadar sa fim amabili, respectuosi, simpatici, diplomati, echilibrati, comunicativi, manierati and sooooo on. Da’ daca io nu vreau sa fiu amabila cu orice oarecare ce nu-mi provoaca decat (cel mult) indiferenta? Da’ daca simt sa ii spun omului direct ca nu-l recomanda absolut deloc inteligenta si cu atat mai putin cerebralitatea? Da’ daca io am chef sa cant cand lumea din birou mimeaza concentrarea sau prefer sa tac cand ii apuca pe unii socializarea? De ce n-as face toate astea asa cum ma taie capul si as alege sa fiu falsitatea intruchipata cu rictusul de hostessa intiparit pe fata? Aaaa..stiu…Fiindca sunt un cetatean de onoare al tarii lui “Pentrucatrebuie”.

Oare cati oameni isi reprima in fiecare zi pornirile si dorintele doar pentru ca ar putea contraveni jocurilor sociale? Bai frate, get real! In timpul pe care il pierdem impaturind si cosmetizand vorbe aruncate din inertie am putea face toate lucrurile pe care le negam constant de frica pierderii popularitatii. Ei bine, daca primesc Zmeura de Aur de la turma de constipati care tremura ingroziti ca ar putea sa iasa din tipare nu pot decat sa ma hlizesc a multumire. Inseamna ca-s pe drumul cel bun. Oricum, intre timp m-am hotarat sa dezertez. Vorba unui intelept in viata “Ce…” Mi-am luat afurisenia, adevarurile ascutite si bineinteles viza de “ramas-bun” si am sa plec calare pe fidela mea maturica in my happy place…tara lui “Miserupe”. Wanna join?