Cred ca sunt gata sa daram mitul cu “marti 13″ ziua in care ghinioanele se tin lant. Nu ca mi-as fi dorit vreodata sa prabusesc astfel de superstitii da’ socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ.

Pe scurt, dupa o dimineata morocanoasa in care m-am trezit la finalul altor 5-6 incercari esuate, dupa ce am realizat ca e prea tarziu ca sa mai fac vreun 3 in 1 si dupa ce m-am speriat ingrozitor cand, la iesirea din casa, am dat nas in nas cu “catelusul” (aka bulldogul) vecinei care era cam hiperactiv pentru o ora atat de matinala am urcat (inca) increzatoare in primul taxi care mi-a iesit in cale. Tipul de la volan tinerel, genul “cool wannabe”, cu povesti despre vama si motorul lui cu care face drumuri prin tara. Si tot povestind, tot injurand traficul, il aud brusc spunand “Hai dai dai dai ca intra asta cu Matizul in noi” (m-am prins ulterior ca avea o “conversatie” imaginara cu soferul masinii din fata). Nu stiu daca a apucat sa isi termine rugamintile la adresa coloanei care nu se misca si simt ca ne izbeste ceva. Exact, ati ghicit: Matizul din spate. “Nostradamuse esti tare!”, imi vine sa zic, cum a prevazut el inevitabilul. Bravo prietene. Destept baiat. NOT!

Ma verific. Sunt ok. Socul a fost mai mare decat lovitura in sine. Ajung la birou, ma plang, astept sa ma bata lumea pe umar, sa ma intrebe daca vreau ceva bun (cum facea mama ca sa imi treaca supararile de copil rasfatat). Evident ca nu se intampla asta (data viitoare promit sa-mi iau avant daca simt ca mi se indreapta capul spre parbriz – glumesc ). Nu stiu daca e de la vreme sau de la altceva dar lately am fost tare anxioasa. Sunt ciufuta, enervanta, “arici”. Asadar, dupa ce mi-am aruncat sagetile catre colegi si mail-urile catre clienti, back home.

Dupa vreo 20 min de mers pe jos si tot mai multi nori neprietenosi imi vine ideea geniala: iau un taxi! Ta naaaa! Urc. Miroase ingrozitor, masina e lasata un pic intr-o parte din cauza “mancaciosului” de langa, vad cu greu pe geam din cauza “bling-bling”-urilor cu care e decorata slutita masina. Norocu’ meu, nenea avea chef de vorba. La dispecerat sunt sefii care il exploateaza, statia nu-i mai functioneaza, e de 8 ani taximetrist si ar merge acasa sa bea un vin (rezumat). Imi pusesem masca interesata si priveam in gol gandindu-ma la ale mele cand…tras de volan, zgomot de frana, bubuitura, far spart. WTF?! Again? Un biciclist a trecut inaintea masinii din fata, al meu era foarte aproape si gata, s-a rezolvat accidentul.

Ma simt intr-un film prost. Bine macar ca imi place umorul negru Maine o sa stau mai mult pe afara…poate se milostiveste o pasare si imi face o bucurie. Pe umar, pe mana, in cap. Noroc sa fie

Ah…ca sa nu existe dubii: ghici cine merge cu taxiul si maine dimineata? I’m bad…i’m bad..\:D/