M-am intors de cateva zile in tara si inca nu ma pot obisnui. Inca nu pot sa inteleg de ce la mine acasa lumea scuipa pe strada, se striga unii pe altii din mijlocul trotuarului catre ultimul etaj al blocului, se imping, se inghesuie, se uita urat. Inca nu pot sa inteleg (btw, as vrea va rog sa ma eutanasiati cand o sa inteleg suficient lucrurile astea incat sa le accept definitiv incluzandu-le in normalitate) de ce “jmecheria” e o virtute intelegand prin asta orice modalitate prin care il mai putem fraieri un pic pe cel de langa, mai putem musca putin din cascaval, mai facem o manarie sa ne iasa “pe plus” la inventar.

Nu am dintr-o data aerul “burghezului” care s-a indopat cu mamaliga o viata intreaga iar de la primul caviar incolo nimic sub nivelul asta nu se mai ridica la standardele sale. Am in schimb o versiune a complexului provincialului. A omului care vine din lumea lui care i se pare suportabila si ajunge intr-un…alt univers temporal. O alta tara sau o alta civilizatie ar fi cam putin sa spun raportat la gustul amar pe care incerc sa mi-l inec acum.

Fascinant este ca nici “de partea cealalta a lumii” (intentionat fortata exprimarea – aviz geografilor care sar sa ma urecheze) nu e patria omogenitatii si a norisorilor roz. Din contra. E un univers pestrit, plin de contrarii, de galagie, de agitatie. E un loc in care prostituatele te iau seara de mana pe strada in vazul tuturor, in care marijuana se vinde cum se vand la noi papucii in Obor sau in care munca la negru se practica alergand cu sacii in spinare in buricul targului. Cu toate astea nimic din ceea ce inglobeaza nebunia asta nu e grotesc, nu e grobian si scarbos. E doar firesc. Natural.

Da, e fenomenal sa calatoresti, sa vezi, sa compari. Dar riscul frustrarii ulterioare e mare. Vezi ceea ce ai putea avea sau ceea ce ar putea sa iti inconjoare existenta si te intorci inghitind in sec. Pentru ca lumea aia nu e departe. E prea departe. Sau poate ca e pur si simplu o alta lume.

p.s. Cel mai uimitor lucru pe care l-am vazut in vacanta asta e ca se poate trai fara stres. Da’ FARA! N-am auzit in 5 zile vacarmul claxoanelor! Is that possible? Adica stresul nu e ca aerul? Adica poti sa nu chelesti/ albesti la 30 de ani? Adica nu mori fara el? Hai ma ne lasi…niste tarani